[banner group='banner-header-sitewide']
Home - Leona news - De pe blog - Şoaptele trecutului (partea I)
[banner group='banner-header-sitewide']
Blog Alexandru Leona - featured image
Blog Alexandru Leona - featured image

Şoaptele trecutului (partea I)

Articol nou blog Alexandru Leona

Şoaptele trecutului (partea I), 2 iulie 2013.

Poate să îmi spună oricine orice, dar când vorba va veni vis-à-vis de trecut, voi simţi mereu aceeaşi sensibilitate la fiecare dintre noi. Avem aceleaşi toleranţe la durere, la răni, la suflet. Indiferent de sumele din conturi, indiferent de poziţia socială sau de funcţia ocupată în domeniul în care profesăm. Diferenţa se face la cum reuşim să trecem mai departe şi dacă putem, sau nu, să „stingem” şoaptele trecutului. Un mare actor american afirmă, într-unul din ultimele lui filme: “cea mai destructivă forţă din univers este regretul”.

În faţa trecutului şi a regretului vom fi, mereu, cu toţii, egali. Fără nici un fel de diferenţiere. Unii vor ascunde mai bine, alţii mai puţin bine. Sunt oameni puternici acolo afară şi, alături, sunt oameni slabi care încă umblă liberi pe străzi. Sunt caractere puternice, care “fac faţă”, şi, apoi, sunt alţii, aia mulţi, aceia care contează, pe care îi năpădesc lacrimile când îşi deschid şifonierele. Scenele horror desfăşurate acolo, în spatele acelor uşi, îi oripilează. Îi transformă, şi, mai apoi, îi posedă, folosindu-i.

Dar, acest articol nu este despre scheleţii din debarale, ci despre trecutul nostru, luat ca entitate, ca un mentor de ale cărui şoapte, poveţe şi învăţături, alţii, aia mulţi, aceia care contează, nu pot scăpa. Nu pot evolua, nu pot trece mai departe, nu se pot schimba, nu pot trăi contemporan cu prezentul, au încetat să (mai) viseze sau să (mai) spere în eliberare. Sunt puţini fericiţi care, au reuşit, cu succes, să scape de sub ocupaţia psihică a acelora ce sunt dominaţi şi manevraţi, încă, de şoaptele trecutului. Sau de şoptiri din trecut. Dintr-un trecut nu al lor, ci al unei naţiuni, al unui popor, al unei culturi, al unui ecosistem, al unui lanţ trofic.

Cum am putea fi altfel? Ne aşteptăm mereu să fim cotropiţi de turci, ne aşteptăm mereu ca austro-ungarii să încerce sa pună de o invazie, dormim fiecare noapte cu un ochi deschis de frica vreunui trădător din interior. Sunt rămăşite ale vremurilor apuse, sunt temeri al unor ere trecute, sunt ororile celor atât de multe crime precedate de trădare, sunt fragmente aleatoare de cod rămase în AND-ul nostru de demult, şi care mutează aceşti “monstro-zmeo-balauri” contemporani. Unele foarte de demult. Sunt războaiele interioare, duse cu sine însăşi, ale unui popor care, şi-a ucis fără discernământ şi cu sânge rece, conducătorul. Şi nu o dată. Este blestemul unei naţiuni care a ales să îşi înceapă propria istorie modernă, liberă, cu un act de cruzime extremă. O vânătoare de oameni şi, imediat după, o execuţie. În direct, pe toate canalele de media disponibile, ale vremurilor acelea.

Am ales să nu introspectez foarte tare trecutul mai vechi de 100 de ani. Credeţi-mă, v-ar apuca plânsul. V-ar potopi lacrimile, a-ţi trăi cu regretul până la sfârşit. Să vedeţi cine suntem cu adevărat şi, în urmă, cum ne-am lăsat mutaţi genetic de diverşi aciuaţi pe meleagurile noastre, probabil v-ar face rău. Mai ales acelora care, nu au nici o legatură cu magistralele de date false prin care, restul, majoritatea, sunt îndoctrinaţi, supuşi, mânaţi, manipulaţi, şi apoi, asemenea unor păpuşi de teatru, mânuiţi.

Ce înseamnă 100 de ani? Ultimele două “ere” pe care le-am trăit. Comunismul şi democraţia. Majoritatea celor ce ne conduc astăzi, sunt dinozauri ai socialismului trecut. Dintre aceştia, doar ceva mai mult de 10% au, poate, “sistemul de operare” la zi. Dar cred că sunt foarte optimist. Restul… pentru moment, este, aşa cum îmi place mereu să afirm, tăcere. Tăcerea, necuvântarea celor mulţi, jumătate dintre ei din acelaşi, “tocmai încheiat”, acum aproape 23 de ani lungi, lanţ trofic:
– Directori ce au falimentat toate punctele de interes ale industriei româneşti;
– Judecători fără discnernământ care promovează statul LOR de drept;
– Procurori penali incapabil să instrumenteze un dosar de crimă sau viol, datat săptămâna trecută, dar “competenţi” când vine vorba să argumenteze un dosar privind o tranzacţie imobiliară înfăptuită acum aproape DOUĂ DECENII;
– Politicieni rămaşi în urmă, îmbâcsiţi de vechi, îndoctrinaţi de demult, fără reacţie şi reduşi la incapabilitate şi absurd (la propriu) de realitatea ce îi înconjoară;
– Patronii recenţi, lipsiţi de viziune, de idei şi, de multe ori, de sens comun, care se joacă cu vieţile atâtor şi atâtor oameni ce le-au încredinţat în prealabil traiul de zi cu zi;
– Angajaţi (optimist spun 85%, dar probabil că procentul este mai mare) care, pe lângă oarba şi lipsita de sens supunere “stăpânului”, adoptă şi “pupincurismul”;

Cealaltă jumătate…? Aici este de plâns! Ăştia sunt supuşi noilor tendinţe în materie de a-ţi trăi viaţa. Şi le punem tot cu liniuţe, pentru o mai bună “defalcare a realităţii”:
– Joint;
– “la seringă”;
– “liniuţe”;
– “da-mi şi mie cardul să mă fac”;
– Emo;
– Tatuaje ostentative, hidoase, pe minim 80% din suprafaţa corpului;
– “clubing” (ca singură şi principală îndeletnicire);
– Mall-ul care a devenit centru de culturalizare (Casă de Cultură);
– haine “Made in China” cumpărate de la Europa în pungă inscripţionată “Lee Coper”;
– haine “Made in China” cumpărate de la “shopping center”, etichetate Zara, într-un depozit de la periferie, la preţuri de 70.451 de ori mai mari;
– aşa-zis-ul “home entertainment” ce umple grilele de programe a unor televiziuni gen Antena 1, Kanal D sau ProsTV, şi care ne inundă casele cu snobism şi prost gust, prin emisiuni ca: “Noră pentru mama”, “Mireasă pentru fiul meu”, “Roata norocului”, ş.e.d.m.a. (şi extrem de multe altele);
– maşini cu mult mai scumpe decât locuinţele în care trăiesc, şi pentru care, de obicei, nu există bani nici măcar de combustibil. Nu mai aducem vorba de impozite, asigurări, etc.

Încetul cu încetul am devenit un popor de lăcuste şi de greieri. Lăcuste pentru că, părăsiţi de sensul comun şi de viziune, dar însoţiţi de setea de putere, ghidată greşit de pierderea celor două de mai sus, ne măcinăm, distrugem şi vindem nejustificat resursele. Iar greierii… Aici este unde e de plâns!

Va urma…

[banner group='banner-header-sitewide']

About Alexandru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

[banner group='banner-footer-sitewide']