[banner group='banner-header-sitewide']
Home - Lifestyle - Nu te prefaci… chiar eşti!
[banner group='banner-header-sitewide']

Nu te prefaci… chiar eşti!

Nu te prefaci, MIZERABILE… chiar eşti prost! Da’ prost.

Ştiţi, acum mai bine de 14 lungi ani de zile am luat carnetul de şofer. M-a avertizat cineva atunci: „Ai grijă cu şoferii cu numere de Prahova”. Aveam să înţeleg mai târziu de ce. Stările de fapt sunt deja de notorietate şi nu are rost să detaliez. Nu ştiu dacă aţi văzut în Ploieşti, semafoarele de roşu sunt dublate peste tot. Probabil că cei ce se urcă la volan acolo, nu înţeleg prea bine când trebuie să se oprească. Revenind în prezent, nu mai târziu de ieri, mi s-a confirmat aceasta teorie. Mi s-a confirmat că la Prahova, sunt personaje care au depăşit de mult graniţele imaginare ale… cu toate că e prea puţin, prostiei crase. Neatinse.

La postul de televiziune prahova tv (am scris intenţionat cu litere mici), există un (hai să îl numesc aşa acum) domn reporter, a cărui, probabil „prodigioasa”, carieră în domeniu trebuia stopată de mult. Trebuia să se oprească odată cu difuzarea primei sale emisiuni. Mie mi-a atras atenţia reportajul său intitulat „Care a fost ultima carte citită?”, difuzat la postul de televiziune amintit mai sus şi care, în final, inevitabil, a ajuns şi pe portalul youtube.com. Adică în văzul unei lumi întregi.

Reportajul cuprinde… hai să le spun interviuri (cu toate că e mult prea mult), cu oameni simpli de la ţară, adolescenţi pe care acest „reporter” îi ia în râs întrebându-i care a fost ultima carte citită. Normal că oamenii din mediile rurale sunt copleşiţi de greutatea traiului de zi cu zi şi nu au timp de citit. Nu au tragere de inimă să meargă la o şcoală unde îngheaţă de frig iarna şi nu pot respira de caldură vara. Unde profesorii se prezintă la ore doar dacă au chef şi când au chef. Într-un mediu de viaţă unde nu (mai) există biblioteci sau săli de internet. Unde un părinte sau o bunică nu îşi permit să plătească 50 de lei pe o carte, pentru a o face cadou odraslei. Mai mult, ştiu că, copilul lor va fi mai fericit cu o ciocolată de 4-5 lei. Trebuie să îi condamnăm? Trebuie să îi batjocorim? Sunt sigur că nu.

E, acum, acest „reporter”, se duce peste ei, acolo la ţară, îi ia şi îi tăvăleşte prin cocina sa de emisiune. Împreună probabil, cu adepţii lui, alţi îmbuibaţi, ingraţi cu caractere mizere, care judecă (dacă or dispune de această capabilitate) eronat şi în băşcălie, români de-ai lor, a căror unică greşeală este aceea că s-au născut lânga vatra satului românesc.

Personajul se numeşte răzvan anghelescu (lipsa majusculelor este iarăşi intenţionată). La secţiunea despre el, pe blogul său personal (nu vă dau adresa pentru că nu doresc să-i fac reclamă gratuită) scrie în felul următor (textul este luat cu copy şi paste):

„Realizator, reporter, autor de texte semiamuzante în publicaţia altPHel: Răzvan Anghelescu

(Să lămurim nişte lucruri. Nu îmi propun să fac mişto de babe. Nu le dau bani să bată câmpii. Aşa ca idee, mită primesc eu de la doamnele de la ţară. Din păcate, e vorba de mere şi de dulceaţă. Şi nu, nu vreau să schimb numele emisiunii în Vox Populi. Ca să vă faceți o părere despre emisiune va recomand să vă uitați la ea măcar o dată, nu doar la clipurile pe care le pun eu aici.)”

Eu unul, sincer, nu am înţeles nici cine e, nici ce vrea. Mi-am dat seama doar că a dezvoltat o atracţie pentru femeile de vârsta a treia ce locuiesc în zone rurale. Şi, apoi, m-a cuprins foarte repede o stare de vomă.

De acum las la o parte civilizaţia şi eleganţa. Pun caracterul şi bunul simţ în cui.

GOLANUL ăsta, din câte îmi dau seama, realizează o emisiune la postul prahova tv care se bazează în principal pe lipsa de cultură generală din zonele rurale ale ţării. Apoi, pentru o mai bună expunere, aruncă filmările peste tot pe unde poate pe internet, cu scopul de a-şi face publicitate. Sau de a deveni cunoscut, mai bine spus. Pentru că, de obicei, reclamă poţi face unui brand serios, nu unor golănii.

MIZERABILE răzvan anghelescu, doresc să îţi fac nişte remarci:

  1. Tonul şi exprimarea pe care le foloseşti în dialogul cu oamenii cărora le ţii microfonul în faţă (pentru că sunt sigur că nu ştii ce este acela interviu), sunt de maidan. Ca să înţelegi exact, nu denotă în nici un fel, faptul că tu ai fi un om de o cultură aleasă.
  2. Faptul că împroşti cu noroi o clasă de români prea ocupaţi să fie săraci, prea trişti, prea supăraţi, mult prea amărâţi de griji şi neajunsuri, ca să mai aibă timp sau resurse pentru a citi şi o carte, nu te pune nicăieri pe un piedestal al intelecutalităţii. Cu siguranţă nu vei ajunge la Belu pe aleea scriitorilor, şi cu aceeaşi siguranţă nu te va menţiona nici o carte de istorie.
  3. Oamenii aceia pe care (probabil din prea multă îmbuibare nu îţi dai seama că) îi batjocoreşti în emisiunile tale de la televizor sau în articolele de pe internet sunt români de-ai tăi. Fă-le reclamă în continuare, în faţa întregii lumi, că sunt niste proşti, cum crezi tu. După aceea, aşteaptă-te, când pleci în vacanţă peste hotare sau când vei discuta cu vreun cetăţean străin, să te privească altfel. Cum ar putea, INCULTULE?

Acestea fiind zise, hai să îţi arăt cum e să fii luat la mişto. În numele tuturor oamenilor de care faci băşcălie. Ţi-am văzut pozele pe facebook. După faţă, îmi dau seama că eşti doar un golan avid de a fi celebru. Apropos, aş fi vrut să te am în faţă acum, să te văd cum te bâlbâi la întrebarea: care este definiţia cuvântului „celebru”? Altceva. Nu laşi (pe nicăieri) la vedere faptul că ai avea (vreun) stil, sau clasă, sau (măcar) educaţie. Nimic. Eşti fad. Lipsit de gust şi de bun gust. Mai mult. Cu toate că stau pe fotoliu, la masă, între palmieri, cu mâinile pe tastatura super-performantului meu computer portabil, şi cu nelipsita mea cafea rece şi gustoasă alături, simt pământul cum îmi împinge în piept. Când respir. Când trag aer în plămâni pentru a-mi duce mai departe existenţa fizică. Mă simt culcat la pământ. Cu faţa în jos. De ce crezi?!?

Pot să te batjocoresc un an întreg. 1 ianuarie – 31 decembrie. Fir întins. Dar nu meriţi. Meriţi doar să citeşti articolul meu despre tine. Sper să îţi şi placă. Poţi învăţa ceva sau poţi să îl consideri atac la persoană, dacă vrei. Îl meriţi. Poţi să mă dai în judecată, dacă consideri că eşti capabil. De zece ori. Îţi dau eu motivele. Îţi scriu eu speţele. Şi cum mă voi apăra, după. Pe mai departe. Numai că sa vezi cât de NIMIC eşti. Merită să te târăsc prin toate tribunalele României mele dragi. Merită să recuz instanţă dupa instanţă, numai pentru a mă distra stricându-ţi programul. Şi nu voi ezita să o fac.

Poţi considera (dacă poţi) pe mai departe, ce vrei tu. Oamenii aceia pe care îi batjocoreşti, sunt mult peste nivelul tău. Aşa că, dacă vrei dezbateri sau polemici, alege pe altcineva. Pe cineva de, atenţie, teapa ta. Alege-ţi o altă MIZERIE şi ţine-i acesteia microfonul în faţă.

Te-ai lămurit? Dacă nu, te aştept să mă contactezi. Şi vom aduce în vizorul public şi alte mârlănii pe care l-am observat în activitatea ta mizeră. Ai în vedere că nu mi-am petrecut decât 20 de minute să caut câte ceva despre tine. Nu mă forţa! Ai 3.200 şi ceva de “adepţi” la pagina de facebook, şi alţi aproape 1.700 de “prieteni” pe mai înainte amintitul portal. Voi încerca eu să le pun scobitori în pleoape. La toţi.

Acum, hai să ungem puţin şi unde doare cu adevărat. Că tu eşti prea mic totuşi. Mai sunt şi alţii ca tine. Mulţi. Ghinionul tău este că tu mi-ai cazut între cuvinte acum. Neşansa ta! Dar vor urma şi alţii.

Acest articol este (şi) un aviz personal, adresat domniilor sale de la CNA, care, fiind prea ocupaţi să urmărească show-ul lui Mircea Badea, şi să îl amendeze (la ordin) în fiecare zi, pentru că este un ziarist care îşi face treaba, uită să mai schimbe canalele şi să urmărească dacă într-adevăr totul este în regulă. Dragi domni, luaţi un pic de atitudine şi faţă de aceşti mameluci ce vor să facă audienţe târând imaginea ţării noastre prin toate mocirlele. Cenzuraţi ce trebuie cenzurat, pedepsiti ceea ce este cu adevarat de pedepsit! Lăsaţi-i să-şi facă treaba pe cei foarte puţini ziarişti care încă mai strigă nemulţumirea şi amăraciunea unui popor din supărările căruia va încasaţi lunar, venituri „babane”.

V-ar conveni să vă vedeţi bunica sau verişoara de la ţară, la televizor, că nu ştie cum îl cheamă pe marele nostru Ion Creangă? E oare asta o ştire de interes? E vina acestora că sistemul de învăţămant de la noi aproape că nu există în mediul rural? E vina vreunui ţăran român că face parte din acest popor mereu asuprit de restul lumii? Şi că a dus şi duce o viaţă atât de grea încât nu mai are vlagă pentru a cumpăra şi citi o carte?

Mai bine haideţi să le cumpărăm roşiile sănătoase din grădini, în locul celor importate din Turcia, să facem pâine cu grâul din Bărăgan, şi nu cu cel adus de afară pe bani grei. Poate aşa vom ajunge cândva, ca şi cei ce locuiesc în mediile rurale să aibă resurse şi să îşi permită să le investească în culturalizare.

MIZERABILE răzvan anghelescu, vrei să fii celebru? Iniţiază o caravană de culturalizare, caută nişte sponsori şi oferă câteva sute de cărţi cadou, creează o bursă de studii. Eşti la televizor, în văzul lumii, NEMERNICULE. Beneficiezi de o oarecare expunere. Dă-i o direcţie pozitivă şi constructivă, NESIMŢITULE.

P.S.: Vreau să vă spun că mi-au tremurat mâinile cât am scris acest articol. De nervi şi de supărare. Aşa că vă adresez rugămintea să îmi iertaţi eventualele greşeli de ortografie sau exprimare.

Alexandru Leona

[banner group='banner-header-sitewide']

About Alexandru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

[banner group='banner-footer-sitewide']